Micu Gabriela

Efectele ședințelor de regresie

Efectele ședințelor de regresie

Astăzi vă voi povesti un pic despre efectele ședințelor de regresie.

Terapia prin regresie este, de regulă, o terapie de scurtă durată. Lucrăm pe anumite simptome și măsurăm progresul de la o ședință la alta. Bineînțeles că evoluția stării clientului depinde de un număr mare de factori, ceea ce înseamnă că rezultatele diferă de la o persoană la alta. Sunt și situații în care terapia nu funcționează – în aceste cazuri încurajez clientul să încerce alte tipuri de terapie cu care rezonează mai bine.

Ce se întîmplă între ședințe?…În mare, sunt trei categorii de reacții:

  1. Cele în care există îmbunătățiri imediate ale simptomelor. Spre exemplu, dacă persoana și-a dorit să lucrăm pe fobia de apă, iar la începutul terapiei îmi povestea că nu se poate apropia de nici un fel de suprafețe acvatice (lacuri, ape curgătoare, mare, etc) pentru că se simte absolut terorizată, o îmbunătățire imediată este că persoana se poate apropia de apă, însă nu-și dorește să intre în ea. Frica s-a atenuat semnificativ, însă nu a dispărut complet. Mai este nevoie, așadar, să lucrăm în continuare pe simptom.
    Mai există și situații ideale în care frica dispare complet, însă adeseori schimbările nu se întîmplă de pe o zi pe alta, ci după 3-4 săptămâni. Am clienți care mă sună după câteva luni de la ședință, să-mi spună că un anumit simptom a dispărut complet, iar ei nici nu și-au dat seama de asta. Procesele funcționează foarte subtil și de aceea nu programăm ședințele următoare mai devreme de 2-3 săptămâni, ca să putem observa orice modificări ar apărea.
  1. Cele în care simptomele se accentuează între ședințe. Am observat că acest lucru se întîmplă mai ales în cazul clienților cu care lucrăm pe anxietate. După ședință, clientul se simte mai agitat decât înaintea acesteia. Bineînțeles că între ședințe păstrez legătura cu clienții și-i încurajez să mă țină la curent cu evoluția stării lor. Dacă simptomele se accentuează, e de bine😊, pentru că înseamnă că am reușit să „atingem” ceva în terapie. E ca și cum am trage capacul de pe oala cu presiune, iar aburul iese cu putere afară. Accentuarea simptomelor este trecătoare, durează câteva zile, iar ce este interesant este că după aceea, clientul revine la un nivel al anxietății sub cel de pornire.
  2. Cele în care nu se întâmplă nimic după ședințe, după o perioadă de câteva săptămâni. În aceste cazuri, dacă am făcut 2-3 ședințe și nu există efecte, probabil că terapia nu funcționează, caz în care sfătuiesc clienții să se îndrepte înspre alte tipuri de terapie.

De aceea mi-este dificil să le răspund clienților atunci când mă întreabă, la începutul terapiei, cam de câte ședințe ar avea nevoie. Le răspund că nu știu, însă ce putem să facem este să încercăm. Și le ofer, de-a lungul întregului proces, tot sprijinul meu, astfel încât să simtă că nu sunt singuri în această călătorie.

Vă doresc o săptămână liniștită, de conectare cu sufletul și cu bucuria de a trăi!…

Imaginea : Alexas Fotos, Pixabay

Micu Gabriela

Amintiri fragmentate

Amintiri fragmentate

Deși lucrez deja de câțiva ani în acest domeniu interesant al hipnozei și regresiilor, sunt în continuare fascinată de modul în care funcționează subconștientul. Mi se pare miraculos cum poate să aducă la suprafață povești sau amintiri, modul în care „se derulează filmul” și efectele pe care le simte clientul ulterior.

Spre exemplu, uneori, când clientul accesează imagini sau flash-uri din ceea ce par a fi alte vieți, modul în care începe experiența e ca și cum persoana ar fi plasată în mijlocul unei scene pe care, la început, nu o înțelege defel. Am lucrat cu o clientă dragă cu care am stat câteva zeci de minute într-o imagine pe care am încercat amândouă s-o deslușim. Îmi zicea că „vede” apă în jur și deasupra, fragmente de crengi plutind în jur și picioarele unor persoane. Ședința se transformă, în astfel de momente, într-un demers detectivistic 😊 Am explorat în continuare senzațiile corpului, emoțiile, gândurile (apărea un gând obsesiv, „n-o să mă găsească”), până să ne dăm seama că era vorba despre experiența unei femei fără putere, cufundată într-un fel de mlaștină cu apă mică, care aluneca, încet-încet, spre moarte. Nu am reușit să obținem prea multe informații despre viața acelei femei, sau ce s-a întâmplat de a ajuns în acel loc, așa că am lucrat exclusiv pe momentul morții. Clienta mi-a spus zilele următoare că se simte eliberată de senzația de neputință și disperare cu care venise inițial la terapie.

Sau un alt exemplu, în care clientul mi-a repetat un timp destul de îndelungat că „vede doar alb” și că nu simte nimic. Până când și-a dat seama că era ca și cum s-ar fi aflat într-un pat de spital, paralizat, fixând tavanul.

După astfel de ședințe, mă gîndesc la tot felul de ipoteze. Dacă presupun că experiența clientului e imaginară, atunci de ce imaginația nu a creat un „film” mai detaliat, cu început și sfârșit?…De ce a fost atât de dificil să identificăm detaliile acelor scene?…De ce experiențele au fost atât de intense și de credibile, iar senzațiile de după ședință atât de eliberatoare?…Este posibil ca mintea noastră să inventeze experiențe „integrale” (incluzând emoții, senzații fizice și gânduri care se completează perfect)?…

Nu am răspunsurile la aceste întrebări. Pot doar să fac presupuneri sau să-mi imaginez, la rândul meu, mai multe scenarii. Am observat, lucrând cu multe persoane, că sunt foarte nenumărate asemănări între experiențele lor. Iar uneori, apar în cadrul ședinței și momente absolut unice, pe care, cu tot efortul meu de înțelegere, nu le pot interpreta rațional. Așa că le accept cu sufletul, sfătuindu-i și pe clienți să facă același lucru și să se bucure de efectele lor miraculoase.

Să aveți o săptămână de vară ușoară și frumoasă, ca o aripă de înger!…

Imaginea: Stephen Keller, Pixabay

Micu Gabriela

Pașii unei ședințe de regresie

Tipurile de ședințe de hipnoză, pe scurt

Probabil că mulți dintre voi sunteți curioși cum se desfășoară o ședință de regresie. Am să vă povestesc pe scurt.

Prima ședință are trei părți și durează aproximativ 2 ore. În prima parte explic în detaliu cum funcționează procesul: ce este hipnoza, ce sunt regresiile și „cum se simte” procesul. Chiar dacă unii din clienți sunt familiarizați cu aceste aspecte, e important să ne asigurăm că avem un numitor comun și că nu există diferențe de înțelegere. De multe ori este necesar să clarific și deosebirile dintre hipnoza de scenă (ce vedem la televizor) și hipnoza terapeutică. Bineînțeles că încurajez clienții să-mi adreseze orice întrebări sau neclarități ar avea. Această parte durează cam 15 minute.

A doua secțiune este dedicată detalierii aspectelor pe care clientul dorește să lucreze. Cu câteva zile înaintea primei ședințe trimit clientului un chestionar, cu rugămintea de a-l completa și de a mi-l trimite înaintea primei întâlniri. Acest chestionar mă ajută să înțeleg în mare ce dorește persoana, dar să și verific dacă există anumite contraindicații. Discutăm așadar pe marginea lui și clarificăm obiectivele pentru prima ședință. Această etapă durează cam 15-20 de minute. Dacă persoana dorește, există posibilitatea înregistrării ședinței. Bineînțeles, toate datele și informațiie sunt confidențiale.

Partea a treia a ședinței este regresia propriu-zisă. Putem intra în regresie fie printr-o meditație ghidată, fie prin alte tehnici, mai rapide, care utilizează emoțiile, gândurile sau senzațiile clientului. Fie că accesăm amintiri din viața curentă, sau din alte perioade, încercăm să le explorăm în detaliu pentru a înțelege ce a experimentat persoana în acele momente. Nu insist asupra detaliilor „istorice” (vârsta, perioada sau locația geografică în care se desfășoară evenimentul), ci ne concentrăm asupra trăirilor, gândurilor și senzațiilor care și-au lăsat amprenta asupra psihicului. Explorarea este un element important, însă procesul continuă cu partea de procesare terapeutică, esențială pentru obiectivele pe care și le dorește beneficiarul. Aceasta este diferența majoră între o regresie terapeutică și o simplă „călătorie” în trecut. Abordarea terapeutică presupune aplicarea unor strategii de acceptare, integrare sau transformare a acelor aspecte care-l deranjează pe client.

Ședința de regresie se finalizează cu ieșirea din starea de hipnoză. Îi ofer sprijin clientului să se „reajusteze” la momentul prezent, și are loc o discuție sumară asupra experienței acestuia din cadrul întâlnirii. Stabilim totodată și pașii următori, oferind câteva recomandări legate de modul în care persoana poate contribui la consolidarea efectelor regresiei de-a lungul zilelor următoare.

Dacă doriți să aflați mai multe detalii sau să faceți o programare, vă invit să-mi scrieți un mesaj privat sau să mă sunați la 0721-220933.

Micu Gabriela

Tipurile de ședințe de hipnoză, pe scurt

,
Tipurile de ședințe de hipnoză, pe scurt

Pentru că mulți clienți m-au întrebat de tipurile de ședințe de hipnoză pe care le ofer, le descriu mai jos pe scurt.

  1. Ședințele de hipnoză regresivă („regresiile”) – sunt recomandate adresării unor aspecte mai complexe, precum:
  • frici și fobii intense
  • emoții copleșitoare ( frică, vină, rușine, tristețe, durere, etc)
  • anxietate și atacuri de panică, depresie ușoară
  • gânduri perturbatoare, coșmaruri repetitive
  • probleme în relațiile personale sau profesionale
  • simptome fizice verificate medical, însă fără diagnostic clar
  • alinarea suferinței în cazul pierderii unor persoane dragi.

Totodată, prin intermediul acestui tip de ședințe clientul poate explora vieți anterioare și legătura acestora cu viața curentă. Durata ședinței este de aproximativ 2 ore, adeseori fiind intensă din punct de vedere emoțional. În funcție de complexitatea aspectelor pe care lucrăm, pot fi necesare mai multe ședințe, care de regulă se programează la 2-3 săptămâni distanță.

Un tip special de regresie este cea „by proxy”, care se poate aplica atunci când beneficiarul direct este un copil foarte mic, o persoană incapacitată (comă, boli grave, etc) sau fără discernământ. În aceste situații, ședința se face cu o rudă de gradul 1, în numele beneficiarului și având acceptul clar al acestuia (dacă este posibil).

  1. Ședințele de hipnoză eriksoniană – durează o oră și sunt dedicate unor aspecte mai „simple”: frici sau fobii ușoare, reducerea stresului, creșterea relaxării, controlul greutății, facilitarea motivației pentru anumite obiective ale clientului, renunțarea la fumat, etc. Se recomandă un minim de 5 ședințe, acestea fiind programate săptămânal.
  1. Ședințele de regresie în viața dintre vieți – au ca scop principal descoperirea răspunsurilor referitoare la misiunea vieții și rolul sufletelor pe pământ. Printre principalele beneficii ale acestui proces se numără conectarea cu spațiul extraordinar de lumină și energie a sufletelor, înțelegerea misiunii și a lecției de viață pe care sufletul și le alege, conștientizarea înțelegerilor cu sufletele apropiate, diminuarea fricii de moarte, etc. Sunt cele mai lungi ședințe, putând să dureze chiar 4 ore.

Anterior unei astfel de regresii, este necesară efectuarea a cel puțin unei ședințe de regresie în vieți anterioare. Cele două ședințe se programează la o distanță de maximum o săptămână între ele.

În cazul în care clientul își dorește acest lucru, toate tipurile de ședințe pot fi înregistrate.

Pentru programări sau mai multe detalii, vă invit cu drag să mă contactați.

Micu Gabriela

Cum se simte o regresie

Cum se simte o regresie

Mulți oameni mă întreabă cum se „simte” o regresie, dacă o să vadă imagini, o să adoarmă sau la finalul ședinței o să-și amintească detalii despre ce s-a întâmplat.

O să încep prin a spune cum nu se simte o regresie. Nu este ca la Cinemax, adică „full HD”. Foarte puțini sunt cei care pot închide ochii și să „vadă” efectiv imagini. Majoritatea conectează mai degrabă pe alte căi, simt senzații corporale, emoții sau pur și simplu știu că o anumită informație este acolo. Mai sunt și persoane care văd imagini, dar sunt destul de rare 😊

Am avut multe ședințe care au mers bine din punct de vedere terapeutic, deși persoana nu a vizualizat nici o imagine, în schimb a conectat foarte bine cu emoțiile sau senzațiile corpului. Clientul nu adoarme într-o regresie, își aduce aminte de absolut tot și este conștient de ce se întâmplă.

Ce ajută foarte mult este ca beneficiarul regresiei să-și dea voie să intre în joc, să comunice ce simte, chiar dacă i se pare că nu e important sau că inventează. Adeseori „invențiile” nu sunt de fapt invenții, ci produse ale subconștientului nostru și pe măsură ce clientul își dă voie să le exprime, ele capătă un sens și un contur.

Credit foto: maxmann, Pixabay

Micu Gabriela

Regresia și traumele fizice

Regresia și traumele fizice

Se întâmplă uneori ca în cadrul ședințelor de regresie, lucrând cu clientul, să descoperim și traume fizice. O traumă fizică este o rană produsă de factori externi care acționează de multe ori neașteptat și violent asupra corpului, spre exemplu accidente, agresiuni, etc.

Corpul nostru memorează traumele fizice, așa cum ține minte de exemplu și acțiuni pe care ajungem să le facem automat, precum mersul pe bicicletă. Este un alt tip de memorie decât memoria „creierului”, dar, la fel ca amintirile minții, trebuie și ea accesată și trasformată terapeutic. Uneori aceste semnale venite din partea corpului pot apărea spontan, ca un „flash”, chiar și în timpul activităților obișnuite.

Am avut cazuri în care clienții doreau să descopere cauza unor dureri specifice, spre exemplu la nivelul umărului, sau a membrelor, care deși fuseseră investigate medical, nu aveau un diagnostic. Mă asigur întotdeauna că persoana a trecut pe la medic înainte de a adresa problema apelând la regresie, ca să excludem cauzele de natură medicală.

În cadrul regresiei ajungem adeseori la amintiri care implică răniri, accidente, agresiuni. Ajutăm corpul să elibereze și să integreze acele experiențe. Uneori rezultatele se văd imediat, durerea se atenuează sau dispare, însă este posibil adesea ca vindecarea să apară mai greu, fiind necesare mai multe ședințe. Motivul este faptul că trauma, ajunsă în corpul fizic, „pătrunde” la un nivel profund.

Pentru pasionații acestui subiect există multe cărți fascinante, scrise de Alice Miller, Babette Rotschild, Bessel van der Kolk, etc. Recomand una dintre ele, cea a lui Peter Levine, tradusă și în limba română, Traumă și memorie.

Credit foto: geralt, Pixabay

Micu Gabriela

Ședința de hipnoză regresivă

Pentru clienții care vin întâia oară, o ședință de hipnoză regresivă are trei părți și durează aproximativ două ore, poate chiar două ore și jumătate.

În prima parte explic în detaliu cum funcționează procesul și adresăm eventualele întrebări pe care le are clientul. De multe ori oamenii nu știu la ce să se aștepte, așa că povestesc ce e hipnoza, ce modificări au loc la nivelul cerebral, psihic și fiziologic. Sunt câteva mituri despre hipnoză pe care le demontez, spre surpriza clientului 😊. Descriu apoi mecanismul regresiilor, cum se simte procesul, unele tehnici pe care le folosesc, etc.

În a doua parte a ședinței discutăm în detaliu despre obiectivele clientului. Mă ajută să înțeleg mai multe despre provocările cu care se confruntă, contextul de viață, biografia și ce își dorește să obțină în urma terapiei. Înaintea ședinței rog clientul să completeze un chestionar cu câteva întrebări de rutină, care mă ajută să mă pregătesc în avans, așa că de multe ori abordăm și informațiile cuprinse acolo, mai ales dacă sunt necesare completări sau clarificări.

Partea a treia este regresia propriu-zisă. Clientul experimentează procesul pentru întâia oară, așa că e important să înțelegem împreună care este modalitatea lui/ei de accesare a informațiilor, cum „simte” experiența, care sunt aspectele cu care rezonează sau nu, oferind totodată și anumite recomandări legate de perioada de după ședință.

De multe ori experiențele sunt destul de intense, așa că programarea următoarei sesiuni se face cam după 10 zile – 2 săptămâni, pentru a oferi suficient timp refacerii energetice.

Pentru programări sau detalii suplimentare vă învit să mă contactați.

Vă doresc o săptămână liniștită și frumoasă!…

Credit foto: PublicDomainPictures, Pixabay