Povestea Denisei – blocaj emoțional în relații

Încep anul cu povestea unei regresii frumoase, dar dureroase, cea a Denisei. Denisa a venit cu dorința de a lucra pe un blocaj emoțional legat de relațiile din viața ei, însoțit de o dificultate în a lua decizii. Mai făcuse o regresie, cu un alt terapeut, și avusese o experiență intensă.

E important să știți că Denisa, în comparație cu majoritatea clienților care-mi trec pragul, face parte din acea categorie specială a persoanelor care intră rapid și profund în starea de regresie, accesând experiențe vizuale clare. Așa că am simțit de la început că va fi o regresie interesantă 😊

Am pornit de la senzația de frică pe care o simțea adeseori și, fără a face vreo ghidare în hipnoză, a alunecat rapid într-o viață de bărbat, accesând un moment dramatic, în care era înlănțuit alături de alți oameni, strânși în cerc și înconjurați de soldați cu făclii aprinse. Simțea o frică puternică și un gând obsedant – „nu vreau să mor…oare pot să scap?…”.

Scena culminează cu momentul în care soldații dau foc grupului de oameni. Bărbatul cade în genunchi și se roagă intens, intrând la un moment dat într-o stare de transă, frica se diminuază încet și se instalează o liniște profundă. Bărbatul moare.

Explorând acea viață, descoperim o comunitate situată într-o zonă deșertică, cu sate sărace. Personajul nostru trăiește singur și se bucură de momentele petrecute în mijlocul copiilor din sat, citindu-le povești. Violența face parte din acel trai simplu, cete de soldați năvălind adeseori și distrugând comunitățile. Într-unul dintre aceste raiduri, bărbatul încearcă să-i salveze pe copii, ascunzându-i și fugind cu o parte din ei. Nu reușește să-i salveze pe toți, majoritatea fiind prinși și uciși cu cruzime. În tot acest chin, bărbatul încearcă să-și păstreze cumpătul în fața celor mici și să le dea un exemplu de speranță și de reziliență. Cu toate acestea, este chinuit constant de frică și de teama că a fost abandonat de Dumnezeu.

Până la urmă inevitabilul se întâmplă, este capturat de soldați și trimis la moarte, alături de alți săteni. Duce cu el din acea viață teama puternică și gândul chinuitor că nu a putut împiedica suferința și moartea semenilor săi.

În partea terapeutică a regresiei, Denisa a dialogat cu sufletele celor din comunitate și a înțeles că lecția acelei vieți era cea a iubirii necondiționate. Clienta a conștientizat și legătura acelei existențe cu viața de acum, necesitatea de a accepta oamenii așa cum sunt, nu cum ar vrea ea să fie. Momentul cel mai intens al regresiei a fost însă cel în care a recunoscut energia partenerului ei actual în cea a unuia dintre copiii pe care nu reușise să-i salveze atunci, realizând rolurile pe care le au amandoi unul în viața celuilalt, atât în trecutul depărtat, cât și acum.

O regresie cu multă durere, dar cu eliberare sufletească și multe conștientizări. Îi mulțumesc Denisei pentru încrederea pe care mi-a acordat-o și pentru deschidere.

Credit foto: RDLH, Pixabay

Blocaje legate de decizii personale

Nu știu cum se întâmplă, însă am perioade în care „aprofundez” câte o temă specifică, cu toți clienții 😊. Spre exemplu, săptămânile acestea am lucrat foarte mult pe blocaje în luarea unor decizii personale și aproape toate persoanele care au venit la cabinet și-au dorit să explorăm acest subiect.

E ca și cum universul mi-ar scoate în față câte o „temă de casă”, și-atunci procesul de învățare și conștientizările devin mult mai profunde.

Am observat că, în marea majoritate a cazurilor, deși clienții îmi spun la începutul ședinței că nu pot să ia o anumită decizie legată de viața lor, că nu știu ce să aleagă, în cursul regresiei devine clar că alegerea este deja făcută și, că până la urmă, dilema se leagă de modul de punere în aplicare a acesteia.

Uneori dificultatea de a merge pe un drum sau pe altul este dată de corzile invizibile care ne țin legați de trecut, de o copilărie dificilă în care tata se comporta exact la fel ca partenerul actual, sau de o viață anterioară în care personajul principal moare în copilărie, păstrând în suflet dorința de a „copilări” mai mult. Bineînțeles că atunci e greu să te îndrepți în direcția pe care o simți ca fiind cea potrivită, pentru că sufletul te ține legat de emoțiile după care ai tânjit, de trăirile de care ai avut nevoie.

Și atunci explorăm aceste corzi invizibile și încercăm să facem pace cu trecutul, pentru a putea să-l lăsăm acolo unde este, în spate, și să mergem mai departe. Este un proces care durează, și cu fiecare ședință apar conștientizări noi. Cu toate acestea, e dificil, și admir întotdeauna hotărârea pe care o simt la clienții mei, dorința puternică de a rupe acest cerc vicios și de a-și construi propriul destin. Așa cum mi-a spus o clientă zilele trecute, „simt că redevin eu însămi”.

Credit foto: EliasSch, Pixabay

O tristețe profundă

Delia a venit la ședință cu dorința de a lucra pe tristețea profundă care o însoțește constant, în toate aspectele vieții ei. Lucrează de ceva vreme cu un psihoterapeut talentat, terapia ajutând-o foarte mult, însă de data aceasta se aștepta să acceseze experiențe din perioada dinaintea nașterii, cu speranța că poate găsește elemente care să poată explica această tristețe.

Într-adevăr, Delia a „călătorit” în perioada intrauterină, percepând senzația unei plutiri într-un spațiu care, la un moment dat, devine inconfortabil. Senzațiile nașterii au fost experimentate ca o stare disconfortantă, greu de pus în cuvinte. „ Nu pot să stau nici aici, dar nu pot ajunge nici dincolo”, mi-a zis ea. Însă bucuria care a urmat după acele momente, senzația de eliberare la nivelul corpului, de liniște și de împăcare au compensat pe deplin trăirile anterioare.

Deloc surprinzător, la scurt timp a apărut însă și tristețea, Delia spunându-mi că o simte profund, dar că nu este toată a ei, a bebelușului nou-născut, ci „a lor, a femeilor”. Întrebând-o cine sunt „ele”, Delia a alunecat rapid spre o viață anterioară cu care a conectat foarte profund. Trăise la Sarmisegetusa, și fusese o preoteasă care, alături de altele asemenea ei, făcea ritualuri de protecție și de susținere a energiei acelui spațiu sacru. Pier cu toatele însă, într-o tragedie care rade de pe fața pământului întreaga comunitate, părăsind această lume cu o tristețe nesfârșită și cu o vină că nu au reușit să își salveze satul.

În procesul terapeutic Delia a dialogat cu sufletele tovarășelor ei și cu cele ale sătenilor din acea comunitate, exprimându-și regretul, tristețea și vina de a nu fi reușit să-i salveze. Înțelege însă, că nu ar fi avut cum să facă acest lucru, și că puterile ei magice erau generate de energia locului, această conștientizare aducându-i împăcare sufletească.

După încheierea ședinței, Delia mi-a povestit că fusese într-o excursie la cetatea dacica Fețele Albe, unde experimentase flash-uri intense cu acea viață, pe care nu reușise să le înțeleagă și care o speriaseră. Ședința a fost deosebit de intensă pentru ea, și i-a luat ceva timp să-și revină. De regulă energia „se așează” complet după mai multe zile, efectele regresiei consolidându-se de-a lungul a 2-3 săptămâni.

Îi mulțumesc Deliei pentru împărtășirea acestei călătorii fascinante și profunde de-a lungul a mai multor existențe și vă doresc să vă bucurați de energia voastră și a celor dragi, protejați de gânduri bune și de multă iubire!…

Povestea Adrianei, cea care s-a supărat pe îngerul ei păzitor

Adriana a venit la ședință cu dorința de a explora o viață anterioară. Sfătuiesc întotdeauna clienții să-și aleagă o temă mai specifică de explorare, așa că ea și-a dorit să „călătorim” într-o existență relevantă pentru frica pe care o simte în viața de acum, o îngrijorare constantă care o împiedică să se bucure de momentele frumoase.

După partea de inducție hipnotică, Adriana a accesat experiența unei femei de la țară, dintr-o comunitate destul de modestă. A perceput hainele cu care era îmbrăcată, și opincile din picioare, locul în care se afla, gândurile și emoțiile acelor momente. Era căsătorită cu un bărbat care o abuza verbal. Nu aveau copii, deși ea și-ar fi dorit mult, iar el o acuza permanent că e din vina ei. O viață în care aparent nu s-a întâmplat nimic, însă încărcată de emoții grele. Avea adeseori gânduri de sinucidere și era copleșită de teama că, dacă soțul o izgonește, va muri de foame pe străzi. O existență pe care clienta și-a rememorat-o cu lacrimile șiroindu-i pe obraji.

A murit bătrână, singură, într-o casă mică și murdară, ducând cu ea singurătatea si tristețea acelui trai.

Ce a fost cel mai interesant în acest proces a venit după momentul morții. Sufletul Adrianei a călătorit spre un spațiu de lumină și de vindecare în care s-a întâlnit cu ghidul ei spiritual. Prima reacție a fost să-l certe și să-l întrebe de ce a trebuit să treacă prin acea viață atât de grea. Acesta i-a reamintit că așa fusese înțelegerea dintre ei, și că lecția i-a prins bine, fiind pe deplin integrată. Au dialogat o vreme, îmbufnați, dar până la urmă s-au împăcat 😊 Ghidul i-a transmis foarte clar lecția acelei vieți (să fie alături de ceilalți) și i-a dat câteva sfaturi legate de viața ei curentă.

O altă surpriză a fost că a recunoscut energia soțului din acea viață, ca fiind cea a partenerului actual, care o sprijină necondiționat în dorința de a avea copii. Ce interesante sunt rolurile inversate 😊

La finalul procesului terapeutic, Adriana și-a întrebat ghidul dacă va avea copii în această viață. Acesta i-a transmis o stare de liniște extraordinară, pe care clienta a simțit-o în tot corpul,însoțită de mesajul de a avea răbdare, că toate vin la timpul potrivit. S-au despărțit prieteni, cu promisiunea că vor interacționa mai des de acum înainte 😊

O ședință miraculoasă, cu multe conștientizări care sunt convinsă că vor continua și în viitor. Îi mulțumesc Adrianei pentru încredere și pentru împărtășirea acestei experiențe speciale.

Credit foto: LMoonlight, Pixabay

Maria – senzația de disconfort în relația cu oamenii

Povestea de astăzi este despre experiența Mariei, o femeie tânără și deosebit de creativă, însă ceva mai retrasă și inconfortabilă în interacțiunea cu oamenii. Venind la ședință, și-a dorit să exploreze dacă există vreo legătură din altă viață cu un bărbat pe care l-a iubit în trecut și cu care de câte ori se întâlnește, simte o conexiune foarte puternică.

Maria a intrat în starea hipnotică foarte ușor, accesând o viață de bărbat tânăr și o emoție de neliniște, pe care nu a înțeles-o la început. Tânărul avea o familie pe care o iubea nespus, o soție și trei copilași. În primul moment când a perceput amintirea soției, a recunoscut energia bărbatului iubit din această viață. Trăiau într-o căsuță mică dar confortabilă, iar lui îi plăcea să scrie poezii și să picteze. Perioada părea destul de similară cu atmosfera secolului trecut.

Întorcându-se dintr-o călătorie cu trenul, bărbatul a coborât într-o gară mică, în care s-a întâlnit cu un grup de prieteni pe care i-a însoțit la crâșmă. Au băut împreună, însă la un moment dat unul dintre ei a spus ceva neplăcut despre soția personajului nostru, care s-a înfuriat și a sărit la bătaie. S-au încăierat, însă până la urmă au intervenit ceilalți și i-au despărțit. Tulburat, tânărul a plecat spre casă, pe jos, urmând șinele de tren. Un sentiment de tristețe și de neliniște l-a însoțit până a ajuns acasă. S-a oprit în cadrul ușii, șocat de imaginea pe care o vedea : soția și copiii erau morți, plini de sânge, întinși pe podeaua camerei.

Incapabil să mai simtă sau să mai gândească, tânărul a fugit de acasă, pe același drum pe care venise. La un moment dat, s-a reîntâlnit cu grupul de prieteni. Mânați de răzbunare, aceștia îl căutau ca să-l omoare. Sfârșitul a fost rapid și brutal, iar la momentul trecerii dincolo, tânărul a dus cu el tristețea și durerea simțite în acele ultime momente.

În cadrul procesului terapeutic, Maria a dialogat cu sufletele soției și copiilor, exprimându-și emoțiile puternice și regretul. Lecția acelei vieți a fost că trebuie să fii atent la cei din jurul tău, iar Maria a simțit că se va reîntâlni și în această existență cu bărbații care-l omorâseră pe tânăr. Însă de data aceasta a perceput că va putea să-i ierte și că această iertare îi va aduce împăcarea mult-așteptată.

O călătorie fascinantă, care pare că este încă în desfășurare pentru Maria. Îi mulțumesc pentru curajul și încrederea pe care a avut-o în acest proces.

Credit foto: Larisa-K, Pixabay

Despre relația cu sufletele apropiate

Unul dintre subiectele importante abordate de către clienți este cel al relațiilor cu persoane apropiate. Uneori aceste relații sunt impregnate de emoții puternice, copleșitoare pentru cei implicați, aceștia neînțelegând de unde izvorăște atâta intensitate și de ce nu pot pur și simplu să gestioneze rațional situațiile.

Explorând în cadrul regresiei aceste dinamici, ajungem câteodată la experiențe din vieți anterioare și la conștientizarea că persoanele implicate s-au mai întâlnit și în trecut. Întâlnim spre exemplu cazuri în care clientul povestește despre o relație nefericită cu partenerul de viață și imposibilitatea desprinderii de el/ea, deși își dorește să facă acest pas și care, în cadrul regresiei, accesează experiența unei alte existențe. Deloc suprinzător, în acea amintire a sufletului, joacă rolul unei mame care-și pierde bebelușul într-un accident tragic, și care duce cu ea dorința arzătoare de a-și reîntâlni copilul pierdut și de a avea grijă de el pentru totdeauna.

Acest concept al sufletelor care se reîntâlnesc este destul de frecvent în cadrul regresiilor, însă surpriza clienților apare când rolurile sunt diferite de cele „jucate” în această viață. Cumva subconștientul aduce la suprafață trăiri care ajută persoana să înțeleagă dinamica relației dintr-o cu totul altă perspectivă. O altă conștientizare importantă se leagă de faptul că suntem interconectați cu sufletele care se află în preajma noastră, mai ales cu cele de la care învățăm lecții dificile.

Vă invit să reflectați la relațiile provocatoare din viețile voastre și la mesajele pe care acestea vi le transmit. Cine știe, poate șeful cu care nu vă înțelegeți la servici a fost fratele cu care v-ați certat într-una din viețile trecute 😊

Credit foto: geralt, Pixabay

Viețile resursă

Uneori, lucrând cu clienții, aceștia accesează amintiri sau imagini care nu sunt din viața lor curentă. Îmi place să cred că sunt amintiri din vieți anterioare 😊. O parte sunt destul de dureroase și necesită o procesare terapeutică, însă există o categorie prețioasă de experiențe din ceea ce numim „vieți-resursă”. Despre acestea din urmă vreau să vă povestesc astăzi.

Viețile-resursă sunt cele din care clientul își încarcă emoțional bateriile. Deloc suprinzător, multe dintre ele sunt existențe care se desfășoară în strânsă conexiune cu natura. Cred că doar lângă natură putem să întâlnim acea liniște și împăcare după care tânjim atât de mult. Îmi amintesc experiența unui client care suferea de tinnitus (avea o senzație permanentă și supărătoare de țiuit în urechi) și care a accesat o experiență de țăran, în mijlocul unei păduri, bucurându-se de sunetele plăcute ale acesteia, de ciripitul păsărelelor și de foșnetul vântului printre frunze. Pentru căteva ore, în cadrul regresiei, tinnitusul a dispărut.

În cadrul unei astfel de experiențe, persoana se conectează cu emoțiile pozitive trăite atunci, cu bucuria și împăcarea, cu satisfacția unei vieți împlinite. E ca și cum subconștientul ar ști că, înainte de a accesa amintiri poate mai neplăcute, clientul are nevoie de resurse, și-i oferă exact acele trăiri sau emoții care îl ajută apoi să treacă prin momentele mai dificile.

Am mai observat că în aceste amintiri ale sufletului, persoanele conectează profund cu relațiile avute atunci, fiind înconjurate de iubirea și prețuirea celor dragi, a grupului din care fac parte. Energia iubirii și acceptării este extrem de puternică.

Câteodată, viețile-resursă aduc surpriza descoperirii unor abilități speciale : poate personajul de atunci a fost un tâmplar iscusit, un războinic extrem de priceput în mânuirea sabiei, sau un vindecător iubit și respectat de comunitate. Clienții se bucură de reîntâlnirea cu bucuria lucrului făcut cu pasiune și, în mijlocul regresiei, pot observa cum tâmplarul mișcă delicat degetele încercând să simtă lemnul, sau războinicul își strânge energic pumnul în care ținea sabia 😊.

Indiferent de detaliile experiențelor personale ale fiecărui client, aceste regresii sunt un prilej de autodescoperire a calităților personale uneori uitate, fiind un izvor prețios de emoții pozitive.

Credit foto: Pexels, Pixabay

Experiența Karlei - dureri în tot corpul

Karla a venit la terapie cu speranța că va reuși să se vindece de durerile atroce pe care le simțea de mai mult de doi ani, mai ales în zona picioarelor (călcâie, genunchi) și a coloanei. Își făcuse toate investigațiile medicale posibile, fără vreun diagnostic clar. Durerile erau atât de puternice, încât avea zile în care nu putea sta în picioare, și se agravau când simțea emoții mai intense, astfel încât Klara bănuia că sunt legate de probleme de natură emoțională.

Odată ce durerea a pătruns în corpul fizic, este destul de dificil să fie adresată, fiind necesare mai multe ședințe pentru a fi abordată. Șansele de reușită sunt uneori incerte.

În cazul Karlei, am avut mai multe ședințe în care am abordat aspectele emoționale care o tulburau, legate de viața ei actuală. Acestea s-au atenuat cu timpul, iar durerile și-au mai diminuat din intensitate. Însă la ultima ședința am schimbat intenția, accesând viața anterioară cea mai relevantă pentru durerile pe care le simțea.

Punctul de intrare în acea viață a fost într-un moment pe câmpul de luptă. Viața era una de bărbat, un luptător care stă să înfrunte singur o armată care se apropia, protejat fiind doar de armură și de sulița pe care o ținea strâns în mână. Moare în acea luptă, simțindu-și picioarele prinse sub ceva greu, copleșit de neajutorare și de gândul de a nu avea nici o scăpare.

Explorând acea viață, am descoperit povestea unui tânăr ambițios, care primise responsabilitatea imensă de a conduce o armată de câteva sute de oameni. Era căsătorit și avea un băiețel, insă își petrecea cea mai mare parte a timpului în antrenamente militare. Totul se schimbă când cetatea în care locuia este atacată, copilul ucis, iar soția dispare. Își înfruntă dușmanii într-o încercare sinucigașă de a se răzbuna și bineînțeles, își pierde viața, ducând cu el regretul că fusese orbit de putere și că își neglijase familia. La momentul morții, simte că lasă în acel corp energie la nivelul picioarelor (legată de sentimentul de vinovăție) și în zona lombară (asociată cu ura).

În procesul terapeutic am dialogat cu personajele cele mai importante din acea viață, clienta înțelegând că lecția acelei vieți fusese una a recunoștinței pentru tot ce avea. Klara a recunoscut și personaje de atunci, prezente și în viața ei actuală, integrând legăturile dintre lecția trecută și aspectele cu care se confruntă acum. A fost o ședință cu învățăminte și trăiri profunde, a căror energie se va așeza în timp, cu influențe pozitive în viața Karlei.

Credit foto: mohamed_hassan, Pixabay

Povestea Ralucăi – conflict interior

Povestea de astăzi este a Ralucăi, o femeie frumoasă care trăia un conflict interior între dorința de a avea un copil și teama de a fi responsabilă pentru el. Pentru protejarea confidențialității, am schimbat numele clientei.

În regresie am accesat o viață de femeie, punctul de intrare fiind un moment în care se afla împreună cu un bebeluș pe câmp, cu un puternic sentiment de singurătate însoțit de gândul că ar trebui să plece undeva, dar nu știe ce să facă.

Din continuarea poveștii, am aflat că fusese căsătorită cu un soț alcoolic. Aveau un băiețel și trăiau în sărăcie, undeva într-un sat. De-abia reușea să-l hrănească și adeseori rămânea ea însăși flămândă. Se hotărește să-și părăsească soțul, cu gândul că trebuie să ia viața în piept și să-și facă un rost. De-a lungul călătoriei însă, copilul are un accident și se îneacă într-un râu învolburat.

Deși copleșită de pierderea băiețelului, femeia simte în același timp și o senzație de ușurare, pentru că nu mai trebuie să-i poarte de grijă. Durerea este atât de mare, încât femeia refuză să mai facă altceva, se târăște la rădăcina unui copac și dorește să moară. În momentul trecerii în cealaltă lume, ia cu ea gândul că a avut o viață chinuită, fără nici un sprijin, încărcată de tristețe, singurătate și frică.

În procesul terapeutic am dialogat cu spiritele băiețelului și soțului din acea viață, curățând gândurile și emoțiile intense pe care le cărase cu ea după moarte și refăcând nivelul de energie.

După ședință, Raluca mi-a spus că s-a simțit mult mai împăcată, mai ușoară, ca și cum i s-ar fi luat o greutate de pe spate.

Îi mulțumesc Ralucăi pentru încredere și pentru procesul atât de frumos pe care l-a experimentat.

Credit foto: Mysticsartdesign, Pixabay

Cătălina a dorit să facă o ședință de hipnoză regresivă pentru că simțea foarte multă furie legată de dificultatea de a avea copii. Atunci când apărea, furia era însoțită de o senzație de epuizare, dureri de cap, înțepături în zona inimii, și de gândul obsesiv că „am făcut tot ce puteam să fac”.

Am intrat foarte ușor în proces, cu intenția de a identifica sursa furiei și de a o rezolva. Cătălina a accesat viața unei femei, punctul de intrare fiind chiar momentele de dinaintea mortii, pe care le-a experimentat cu o intensitate ridicată.

Avusese o copilărie fericita, însă la vârsta adolescenței părinții o măritaseră cu forța cu un bărbat în vârstă, înstărit. Își urăște soțul și simte că îi lipsește controlul asupra propriei vieți. Trăiește fără griji materiale, dar consumată de ura împotriva soțului, pe care decide să-l otrăvească incet. Această decizie îi schimbă complet viața. Reușeste să îl omoare și are o perioadă în care trăiește liniștită, singură. Crima este însă descoperită și este condamnată la moarte. Moare prin cădere de la înălțime, zdrobindu-și organele interne.

Imediat după momentul morții, Cătălina a perceput energie blocată la nivelul abdomenului, pe care am asociat-o cu rănile fizice suferite. În procesul terapeutic, Cătălina a putut să dialogheze cu toate personajele întâlnite în acea viață, simțind pentru întâia oară regretul de a-și fi ucis soțul, și acordându-și iertarea de care avea nevoie. Am vindecat simbolic rănile fizice cu ajutorul unei lumini încărcate de energie.

După ședință, Cătălina mi-a spus că a perceput procesul ca fiind intens, a visat destul de mult în nopțile imediat următoare, iar furia s-a diminuat considerabil, în paralel cu o acceptare a provăcărilor vieții ei actuale.

Deși am schimbat numele pentru a proteja identitatea clientei, vreau să-i mulțumesc Cătălinei pentru încrederea și curajul ei.

Vă doresc o săptămână cu energie pozitivă și blândețe  😊

Credit foto: qimono, Pixabay