Istoria Ilenei – o viață banală

Unul dintre miturile care înconjoară regresiile este cel conform căruia clienții accesează vieți celebre sau spectaculoase, pentru că subconștientul lor își dorește acest lucru. Nimic mai departe de adevăr. Într-o covârșitoare majoritate, clienții experimentează vieți simple, în care uneori ți se pare, din afară, că nu se întâmplă mare lucru, dar care sunt extrem de bogate în trăiri și conștientizări. Unul dintre aceste exemple este regresia Ilenei.

Ileana, o femeie frumoasă din toate punctele de vedere, deschisă către spiritualitate, a venit la ședință cu intenția de a-i permite subconștientului să aleagă experiența cea mai potrivită pentru ea în acel moment. După ce am indus starea de relaxare hipnotică, Ileana a început să perceapă o ceață, ca și cum ar fi avut ochii împăienjeniți, cu o vedere neclară. Își simțea corpul foarte slăbit și explorând acele senzații, ne-am dat seama că era într-un spital, înconjurată de doctori, multă lume, forfotă și agitație. Simțea că se stinge, și tot ce își dorea era să fie lăsată în pace, doar să doarmă.

Trec multe zile, ea simte că este în continuare în acel salon de spital, cu tavan înalt, și distinge printre persoanele din jurul ei o energie familiară, cea a soțului ei, simțind față de el iritare și dorința de a fi lăsată să moară în pace.

Explorând mai detaliat acea viață, descoperim că Ileana era o femeie tînără, dintr-o familie înstărită, a cărei copilărie și adolescență fuseseră permanent îngrădite de protecția excesivă a părinților și de normele morale ale unei societăți în care existența unei femei se rezuma la căsătoria cu un soț potrivit și la grija pentru gospodărie. Simțise constant că viața trecea pe lângă ea, iar singurele momente de rebeliune era cele în care se strecura noaptea singură în grădină, ca să poată simți o frântură de libertate. O libertate amară însă, pentru că era permanent însoțită de gândul că viața nu se poate rezuma doar la atât de puțin. Tânăra femeie trăia o paletă de sentimente ambivalente, oscilând între vină („nu am de ce să mă plâng, nu am de ce să fiu nemulțumită”), tristețe, gol în suflet și lipsa unui sens.

Și-ar fi dorit să cunoască oameni, să aibă toate acele experiențe pe care și le dorește o adolescentă, să trăiască intens viața, în schimb este împinsă către o căsătorie aranjată, cu un bărbat bun, dar pe care nu-l iubește cu adevărat.

Boala îi aduce ușurarea gândului că va muri și că în sfârșit scapă de acel trai chinuitor. În momentul morții, duce cu ea bagajul unor emoții dureroase, tristețe, regret și pustiu în suflet.

Deși existența ei actuală este împlinită, cu o bogăție de sens și scop, procesarea terapeutică a experienței i-a adus Ilenei conștientizarea lecțiilor acelui trecut îndepărtat, și a conexiunilor cu viața ei curentă. A simțit importanța dorinței ei de și-a găsi liniștea, echilibrul între ce își dorește ea, și ce vor ceilalți.

O regresie la care mă gândesc cu drag și pe care m-am bucurat să vi-o împărtășesc astăzi și vouă.

Imaginea: ractapopulous, Pixabay