Mulți oameni mă întreabă cum se „simte” o regresie, dacă o să vadă imagini, o să adoarmă sau la finalul ședinței o să-și amintească detalii despre ce s-a întâmplat.

O să încep prin a spune cum nu se simte o regresie. Nu este ca la Cinemax, adică „full HD”. Foarte puțini sunt cei care pot închide ochii și să „vadă” efectiv imagini. Majoritatea conectează mai degrabă pe alte căi, simt senzații corporale, emoții sau pur și simplu știu că o anumită informație este acolo. Mai sunt și persoane care văd imagini, dar sunt destul de rare 😊

Am avut multe ședințe care au mers bine din punct de vedere terapeutic, deși persoana nu a vizualizat nici o imagine, în schimb a conectat foarte bine cu emoțiile sau senzațiile corpului. Clientul nu adoarme într-o regresie, își aduce aminte de absolut tot și este conștient de ce se întâmplă.

Ce ajută foarte mult este ca beneficiarul regresiei să-și dea voie să intre în joc, să comunice ce simte, chiar dacă i se pare că nu e important sau că inventează. Adeseori „invențiile” nu sunt de fapt invenții, ci produse ale subconștientului nostru și pe măsură ce clientul își dă voie să le exprime, ele capătă un sens și un contur.

Credit foto: maxmann, Pixabay