Arhiva tag-ul pentru: Regresie

Efectele ședințelor de regresie

Astăzi vă voi povesti un pic despre efectele ședințelor de regresie.

Terapia prin regresie este, de regulă, o terapie de scurtă durată. Lucrăm pe anumite simptome și măsurăm progresul de la o ședință la alta. Bineînțeles că evoluția stării clientului depinde de un număr mare de factori, ceea ce înseamnă că rezultatele diferă de la o persoană la alta. Sunt și situații în care terapia nu funcționează – în aceste cazuri încurajez clientul să încerce alte tipuri de terapie cu care rezonează mai bine.

Ce se întîmplă între ședințe?…În mare, sunt trei categorii de reacții:

  1. Cele în care există îmbunătățiri imediate ale simptomelor. Spre exemplu, dacă persoana și-a dorit să lucrăm pe fobia de apă, iar la începutul terapiei îmi povestea că nu se poate apropia de nici un fel de suprafețe acvatice (lacuri, ape curgătoare, mare, etc) pentru că se simte absolut terorizată, o îmbunătățire imediată este că persoana se poate apropia de apă, însă nu-și dorește să intre în ea. Frica s-a atenuat semnificativ, însă nu a dispărut complet. Mai este nevoie, așadar, să lucrăm în continuare pe simptom.
    Mai există și situații ideale în care frica dispare complet, însă adeseori schimbările nu se întîmplă de pe o zi pe alta, ci după 3-4 săptămâni. Am clienți care mă sună după câteva luni de la ședință, să-mi spună că un anumit simptom a dispărut complet, iar ei nici nu și-au dat seama de asta. Procesele funcționează foarte subtil și de aceea nu programăm ședințele următoare mai devreme de 2-3 săptămâni, ca să putem observa orice modificări ar apărea.
  1. Cele în care simptomele se accentuează între ședințe. Am observat că acest lucru se întîmplă mai ales în cazul clienților cu care lucrăm pe anxietate. După ședință, clientul se simte mai agitat decât înaintea acesteia. Bineînțeles că între ședințe păstrez legătura cu clienții și-i încurajez să mă țină la curent cu evoluția stării lor. Dacă simptomele se accentuează, e de bine😊, pentru că înseamnă că am reușit să „atingem” ceva în terapie. E ca și cum am trage capacul de pe oala cu presiune, iar aburul iese cu putere afară. Accentuarea simptomelor este trecătoare, durează câteva zile, iar ce este interesant este că după aceea, clientul revine la un nivel al anxietății sub cel de pornire.
  2. Cele în care nu se întâmplă nimic după ședințe, după o perioadă de câteva săptămâni. În aceste cazuri, dacă am făcut 2-3 ședințe și nu există efecte, probabil că terapia nu funcționează, caz în care sfătuiesc clienții să se îndrepte înspre alte tipuri de terapie.

De aceea mi-este dificil să le răspund clienților atunci când mă întreabă, la începutul terapiei, cam de câte ședințe ar avea nevoie. Le răspund că nu știu, însă ce putem să facem este să încercăm. Și le ofer, de-a lungul întregului proces, tot sprijinul meu, astfel încât să simtă că nu sunt singuri în această călătorie.

Vă doresc o săptămână liniștită, de conectare cu sufletul și cu bucuria de a trăi!…

Imaginea : Alexas Fotos, Pixabay

Tipurile de ședințe de hipnoză, pe scurt

Probabil că mulți dintre voi sunteți curioși cum se desfășoară o ședință de regresie. Am să vă povestesc pe scurt.

Prima ședință are trei părți și durează aproximativ 2 ore. În prima parte explic în detaliu cum funcționează procesul: ce este hipnoza, ce sunt regresiile și „cum se simte” procesul. Chiar dacă unii din clienți sunt familiarizați cu aceste aspecte, e important să ne asigurăm că avem un numitor comun și că nu există diferențe de înțelegere. De multe ori este necesar să clarific și deosebirile dintre hipnoza de scenă (ce vedem la televizor) și hipnoza terapeutică. Bineînțeles că încurajez clienții să-mi adreseze orice întrebări sau neclarități ar avea. Această parte durează cam 15 minute.

A doua secțiune este dedicată detalierii aspectelor pe care clientul dorește să lucreze. Cu câteva zile înaintea primei ședințe trimit clientului un chestionar, cu rugămintea de a-l completa și de a mi-l trimite înaintea primei întâlniri. Acest chestionar mă ajută să înțeleg în mare ce dorește persoana, dar să și verific dacă există anumite contraindicații. Discutăm așadar pe marginea lui și clarificăm obiectivele pentru prima ședință. Această etapă durează cam 15-20 de minute. Dacă persoana dorește, există posibilitatea înregistrării ședinței. Bineînțeles, toate datele și informațiie sunt confidențiale.

Partea a treia a ședinței este regresia propriu-zisă. Putem intra în regresie fie printr-o meditație ghidată, fie prin alte tehnici, mai rapide, care utilizează emoțiile, gândurile sau senzațiile clientului. Fie că accesăm amintiri din viața curentă, sau din alte perioade, încercăm să le explorăm în detaliu pentru a înțelege ce a experimentat persoana în acele momente. Nu insist asupra detaliilor „istorice” (vârsta, perioada sau locația geografică în care se desfășoară evenimentul), ci ne concentrăm asupra trăirilor, gândurilor și senzațiilor care și-au lăsat amprenta asupra psihicului. Explorarea este un element important, însă procesul continuă cu partea de procesare terapeutică, esențială pentru obiectivele pe care și le dorește beneficiarul. Aceasta este diferența majoră între o regresie terapeutică și o simplă „călătorie” în trecut. Abordarea terapeutică presupune aplicarea unor strategii de acceptare, integrare sau transformare a acelor aspecte care-l deranjează pe client.

Ședința de regresie se finalizează cu ieșirea din starea de hipnoză. Îi ofer sprijin clientului să se „reajusteze” la momentul prezent, și are loc o discuție sumară asupra experienței acestuia din cadrul întâlnirii. Stabilim totodată și pașii următori, oferind câteva recomandări legate de modul în care persoana poate contribui la consolidarea efectelor regresiei de-a lungul zilelor următoare.

Dacă doriți să aflați mai multe detalii sau să faceți o programare, vă invit să-mi scrieți un mesaj privat sau să mă sunați la 0721-220933.

Cum se simte o regresie

Mulți oameni mă întreabă cum se „simte” o regresie, dacă o să vadă imagini, o să adoarmă sau la finalul ședinței o să-și amintească detalii despre ce s-a întâmplat.

O să încep prin a spune cum nu se simte o regresie. Nu este ca la Cinemax, adică „full HD”. Foarte puțini sunt cei care pot închide ochii și să „vadă” efectiv imagini. Majoritatea conectează mai degrabă pe alte căi, simt senzații corporale, emoții sau pur și simplu știu că o anumită informație este acolo. Mai sunt și persoane care văd imagini, dar sunt destul de rare 😊

Am avut multe ședințe care au mers bine din punct de vedere terapeutic, deși persoana nu a vizualizat nici o imagine, în schimb a conectat foarte bine cu emoțiile sau senzațiile corpului. Clientul nu adoarme într-o regresie, își aduce aminte de absolut tot și este conștient de ce se întâmplă.

Ce ajută foarte mult este ca beneficiarul regresiei să-și dea voie să intre în joc, să comunice ce simte, chiar dacă i se pare că nu e important sau că inventează. Adeseori „invențiile” nu sunt de fapt invenții, ci produse ale subconștientului nostru și pe măsură ce clientul își dă voie să le exprime, ele capătă un sens și un contur.

Credit foto: maxmann, Pixabay