Valentina și durerea acceptării de către mama

Valentina este o femeie minunată, frumoasă, inteligentă și deschisă către spiritualitate, care se confruntă de câteva luni cu un sentiment puternic de neputință. Fiind familiarizată cu regresiile, și-a dorit să facă o ședință pentru a descoperi și a vindeca sursa neputinței.

Am intrat cu ușurință în starea de relaxare hipnotică, percepând că se afla pe un platou de munte, în mijlocul viscolului, o femeie tănără, îmbrăcată subțire, copleșită de teama că s-a rătăcit și nu știe încotro să se îndrepte. Călătorind pe firul acelei vieți, am descoperit povestea unei fetițe care crescuse într-o familie alături de trei frați mai mici. Tatăl lor muncea undeva departe și, într-unul din drumurile lui către casă este ucis de tâlhari. Mama devine disperată, iar fetița simte dorința și responsabilitatea de a-și ajuta mama și frații.

Începe să muncească, zilele trec greu iar mâncarea este puțină, astfel încât toți sunt mereu flămânzi. Mama se îmbolnăvește și începe să-i reproșeze fetei că nu muncește suficient și că din cauza ei va muri. Tânăra fată este copleșită de neputință, știind că făcea tot ce putea și că lucrurile nu depindeau numai de ea.

Întorcându-se acasă, într-o zi ploioasă și mohorâtă, găsește acasă doi bărbați aflați într-o discuție cu mama ei. Află cu supriză că mama încasase niște bani de la aceștia pentru a-și lăsa fata să plece cu ei „la muncă”, undeva de partea cealaltă a muntelui. Întrebând despre ce fel de muncă este vorba, înțelege că va fi dusă la un bordel și că va câștiga suficienți bani astfel încât să-și poată întreține familia. Șocată de veste, fuge din casă, doar cu hainele de pe ea, reușind să urce până la acel platou montan.

Acela este și momentul morții, fata ducând cu ea din acea viață, găndul că nu a fost în stare de nimic, multă disperare, neputință și abandon. Este interesant că în clipele chiar de dinaintea morții, senzațiile fizice experimentate din cauza frigului au fost de extaz.

În partea terapeutică a ședinței, Valentina a putut să înțeleagă care a fost lecția acelei existențe și legătura cu viața ei actuală. Și-a recunoscut mama actuală în energia mamei de atunci și a înțeles că între ele există o legătură veche, care se cuvine a fi rezolvată în „aici și acum”, prin iertare reciprocă.

Valentina mi-a spus că pentru ea a fost o regresie profundă și că simte nevoia să lase informațiile să se așeze în timp. Îi mulțumesc pentru deschiderea pe care a avut-o și pentru că a împărtășit această experiență cu mine.

Eu cred că sufletele noastre sunt nemuritoare și că nu există experiențe sau provocări prin care să nu fi trecut deja până acum, în alte existențe. Să ne aducem aminte de acest lucru, de-a lungul perioadei pe care o vom traversa, conectându-ne la speranța și înțelepciunea sufletelor noastre.

Credit foto: ArtTower, Pixabay