Miracolele din viața noastră

M-am bucurat tare mult când am primit un mesaj astăzi de la o doamnă dragă pentru al cărei soț am lucrat o ședință de regresie prin proxy. Am postat cu ceva vreme în urmă despre acest tip de ședință, explicând modul în care funcționează.

Doamna m-a contactat fiind într-o situație disperată – soțul ei, Rafael, suferă de câțiva ani de cancer pulmonar, care se agravase recent din cauza unei infecții. Era internat în spital, incapabil să vină la cabinet, în altă parte a țării. Nici doamna nu putea să susțină regresia, fiind copleșită de întreaga situație și de responsabilitatea îngrijirii copiilor și a partenerului de viață, așa că a preferat varianta unui intermediar, care să susțină regresia în numele soțului.

Foarte rapid s-a găsit și intermediarul, Mihaela Sava, așadar terapeutul (Gabriela) și Mihaela au avut această ședință chiar în săptămâna mare. Concidență  😊 ?…

După ce am făcut o curățire energetică atât pentru Mihaela, cât și pentru client (să-l numim Rafael), Mihaela s-a conectat cu energia lui Rafael și a accesat o viață anterioară în care acesta trăia într-o comunitate simplă, o familie iubitoare și cu un frate la care ținea foarte mult. Fratele lui, Istvan, avea abilitatea de a dialoga cu spiritelor celor plecați, vindecandu-i pe cei din comunitate de diverse boli, însă la un moment dat nu reușeste să salveze o fetiță, care moare. Părinții fetiței, copleșiți de durere și la instigările preotului din sat îl atacă pe Istvan și îl omoară, acuzându-l de vrăjitorie. Din acel moment, Rafael trăiește o viață cu emoții ambivalente : pe de o parte iubire față de familie, și ură față de oamenii care i-au omorât fratele, pe care l-a simțit aproape chiar și după moartea acestuia. Moare de o viroză, regretând faptul că-și lasă familia fără sprijin în urma lui.

În procesul terapeutic, sufletul lui Rafael a vorbit cu spiritul fratelui și a înțeles că între ei exista o legătura foarte puternică. Totodată, a reușit să-i ierte pe oamenii care-i făcuseră atâta rău lui Istvan. Lecția acelei vieți a fost cum poți trăi cu ură și iubire în același timp,  înțelegând totodată rolul medicilor, de a căror ajutor nu beneficiase atunci. Iar în această viață Rafael a înțeles ce înseamnă suferința, și cum aceasta te ajută uneori să empatizezi cu ceilalți.

Procesul a fost deosebit de intens , cu multe emoții.

Astăzi mi-a scris soția lui Rafael și mesajul ei m-a umplut de bucurie. Rafael se simte mult mai bine, a reușit să se întremeze, are poftă de mâncare și a câștigat deja câteva kilograme, reluându-și totodată o parte din activitățile de dinainte de boală.

Îi mulțumesc clientei și soțului ei pentru încredere, și Mihaelei Sava pentru ajutorul extraordinar acordat de-a lungul întregului proces. Pentru protejarea confidențialității am schimbat numele clienților, însă Mihaela a acceptat cu generozitate să-i desconspir identitatea.

Să aveți o săptămână cu multe miracole în viețile voastre și ale celor dragi!…

Credit foto: Tama66, Pixabay

Săptămâna aceasta am asistat la un curs foarte interesant despre sincronicitate.

Deși adeseori sincronicitatea este definită ca și „coincidență”, între cei doi termeni există o diferență. „Coincidența” presupune lipsa unei cauzalități (unul dintre evenimente nu îl provoacă pe celălalt, și invers). Pentru ca o „coincidență” să devină „sincronicitate”, producerea paralelă a celor două evenimente trebuie să fie foarte puțin probabilă.

Dacă termenul de „coincidență” se referă la universul tridimensional, cel de „sincronicitate” semnalizează interferența unor alte dimensiuni, cele de „dincolo de noi”.

După cursul de joi, ideea sincronicității mi-a fost readusă în atenție de amintirea unui eveniment. Una dintre clientele mele, Amelia, a venit la regresie purtând un tricou imprimat cu fluturi. Nu aș fi remarcat tricoul, dacă Amelia, la finalul ședinței, nu mi-ar fi povestit că este permanent însoțită de fluturi, care apar în mod neașteptat oriunde se află, și pe care îi considera ca manifestări ale divinului în viața ei de zi cu zi. Am condus-o pe Amelia la mașină și, când să ne luăm rămas bun, un fluture mare, cu aripi cafenii, i-a trecut prin dreptul ochilor. Nici până atunci, și nici de atunci încolo, nu am mai remarcat fluturi în plimbările mele prin zonă.

Un alt exemplu minunat de sincronicitate este cel al unei alte cliente, Maria, cu care am lucrat pe pierderea unei persoane dragi. Tot la finalul regresiei, Maria mi-a povestit că după înmormântare, la pomană, a remarcat o pisică neagră care observa de la distanță ce se întâmplă. Maria s-a simțit atrasă inexplicabil de această pisică și „a rugat-o” să rămână prin preajmă până la încheierea ceremoniei, ceea ce s-a și întâmplat. Clienta a vrut să ia pisica acasă, însă aceasta a sărit și a dispărut. O poveste aparent „întâmplătoare”, pe care clienta mi-a relatat-o, în timp ce se pregătea să plece de la mine. Surpriza apare însă atunci când clienta ajunge acasă : în fața blocului o aștepta un motan negru, care s-a lipit de ea imediat și care nu a mai plecat de atunci 😊

Voi ați trăit astfel de sincronicități minunate ?…

Credit foto: 12019, Pixabay