Cu exact un an în urmă făceam cursul de Regresii în Viața dintre Vieți. Nu mi-aș fi amintit acest lucru, dacă nu aș fi văzut câteva din postările de atunci ale colegelor mele dragi, însă mi-am dat seama cu surpriză că exact zilele acestea am avut programată o ședință de regresie…ghiciți de care…în viața dintre vieți, bineînțeles. Apropos de „coincidențe”.
Iris este o femeie frumoasă și puternică, care a trecut prin multe momente dificile în viața ei. M-a contactat cu dorința de a programa o ședință de regresie în viața dintre vieți, pentru că avea mai multe întrebări legate de provocările vieții ei actuale, la care își dorea răspunsuri.
Am povestit într-una din postările mai vechi că înainte de a programa o regresie în spațiul sufletelor, este necesară cel puțin o ședință de regresie într-o viață anterioară. Așa am și procedat. La începutul ședinței preliminare, Iris a avut dificultăți în perceperea informațiilor și procesul s-a derulat un pic mai greu, însă am reușit să depășim obstacolul printr-o curățare energetică. Din acel moment totul a mers șnur, iar Iris s-a cufundat în povestea unei femei sărmane, care-și creștea singură copiii. Momentul de intrare în acea viață a fost senzația de picioare reci, desculțe, însoțită de o emoție de singurătate.
Explorând istoria, descoperim că personajul avea o viață grea, trăită în sărăcie lucie. Se zbătea să le asigure traiul celor doi copii, un băiețel și o fetiță, sacrificându-se pentru ei. Are un tată care o iubește foarte mult dar care, la rândul lui, este dependent de ea. Nu sunt momente spectaculoase în acel trai umil, însă emoțiile sunt intense. Femeia moare de tânără, probabil din cauza chinului și a lipsurilor, purtând cu ea durerea faptului că-și lasă copiii singuri pe lume.
În partea terapeutică a ședinței, sufletul femeii a avut ocazia să discute cu sufletele copiilor și al tatălui lăsați în urmă, reușind să-și aline durerea părăsirii lor. A fost un dialog cu multe lacrimi, dar care i-a adus eliberare, o senzație cu atât mai puternică, cu cât copiii i-au spus că sunt prezenți și în viața ei actuală. Le-a recunoscut energia instantaneu, și lacrimile au început să curgă din nou, de data aceasta de bucurie și recunoștință.
În această ședință nu am insistat pe lecțiile acelei vieți, pentru că știam că Iris va obține răspunsurile și conștientizările dorite în următoarea ședință, cea de regresie în viața dintre vieți. Așa a și fost. Am reușit să accesăm acel spațiu minunat, unde clienta s-a întâlnit cu îngerul ei păzitor și cu sufletele apropiate. Senzația pe care a simțit-o acolo a fost greu de pus în cuvinte, iar emoțiile experimentate au fost de bucurie și liniște sufletească.
Îi mulțumesc lui Iris pentru încrederea de a-mi permite să-i fiu alături în acest proces, și vă doresc o săptămână cu emoții pozitive și multe conștientizări faine!…
Imaginea: JanBaby, Pixabay