Se întâmplă uneori ca în cadrul ședințelor de regresie, lucrând cu clientul, să descoperim și traume fizice. O traumă fizică este o rană produsă de factori externi care acționează de multe ori neașteptat și violent asupra corpului, spre exemplu accidente, agresiuni, etc.

Corpul nostru memorează traumele fizice, așa cum ține minte de exemplu și acțiuni pe care ajungem să le facem automat, precum mersul pe bicicletă. Este un alt tip de memorie decât memoria „creierului”, dar, la fel ca amintirile minții, trebuie și ea accesată și trasformată terapeutic. Uneori aceste semnale venite din partea corpului pot apărea spontan, ca un „flash”, chiar și în timpul activităților obișnuite.

Am avut cazuri în care clienții doreau să descopere cauza unor dureri specifice, spre exemplu la nivelul umărului, sau a membrelor, care deși fuseseră investigate medical, nu aveau un diagnostic. Mă asigur întotdeauna că persoana a trecut pe la medic înainte de a adresa problema apelând la regresie, ca să excludem cauzele de natură medicală.

În cadrul regresiei ajungem adeseori la amintiri care implică răniri, accidente, agresiuni. Ajutăm corpul să elibereze și să integreze acele experiențe. Uneori rezultatele se văd imediat, durerea se atenuează sau dispare, însă este posibil adesea ca vindecarea să apară mai greu, fiind necesare mai multe ședințe. Motivul este faptul că trauma, ajunsă în corpul fizic, „pătrunde” la un nivel profund.

Pentru pasionații acestui subiect există multe cărți fascinante, scrise de Alice Miller, Babette Rotschild, Bessel van der Kolk, etc. Recomand una dintre ele, cea a lui Peter Levine, tradusă și în limba română, Traumă și memorie.

Credit foto: geralt, Pixabay