Persoana a cărei poveste v-o istorisesc astăzi, Ema, făcuse o călătorie în Franța, la Paris, unde vizitase și savurase câteva dintre atracțiile turistice celebre, între care și Cimitirul Pere-Lachaise, unul dintre cele mai faimoase cimitire ale lumii.

Plimbându-se curioasă pe alei, la un moment dat s-a simțit atrasă inexplicabil de o piatră de mormânt atât de veche, încât literele de pe ea erau șterse. I-a dat târcoale de câteva ori, suprinsă de fascinația puternică pe care o simțea.

În regresie, și-a dorit să înțeleagă dacă este vreo legătură între ea și persoana al cărei mormânt o atrăsese atât de mult. Deloc suprinzător, am accesat viața unei femei din Franța, undeva prin secolul al IX-lea. Punctul de intrare în acea viață a fost imaginea unei tinere femei fericite, care venea cu coșul plin de la piață, undeva într-un oraș mare și vibrant. Povestea a curs frumos mai departe : am aflat că femeia era o servitoare dintr-o casă bogată, îndrăgostită de băiatul stăpânilor ei, care, la rândul lui, era îndrăgostit de ea. Rodul iubirii lor a fost o fetiță minunată, însă bucuria femeii s-a oprit aici. Părinții iubitului au dat-o afară din casă, totuși, la insistențele fiului lor, au păstrat fetița și au crescut-o. Condiția pe care au impus-o a fost ca ea să nu-și mai contacteze copilul sau iubitul niciodată.

Femeia, cu inima zdrobită, a acceptat, gândindu-se că este bine pentru copil să crească în condiții bune, alături de tatăl ei. Iubitul ei a avut însă grijă de ea, i-a cumpărat în secret o casă în care femeia a trăit apoi toată viața, în singurătate și tristețe. Singurele momente de bucurie pe care le avea erau cele în care fostul ei iubit trecea prin fața casei ei, însoțit de fetița lor, iar ea, ascunsă după draperiile unei ferestre, putea să-i vadă. S-a stins de boală, într-un spital, dar în momentele de dinaintea morții a reușit să-și ia rămas bun de la adolescenta care până la urmă a aflat adevărul și a venit s-o viziteze alături de tatăl ei.

Procesul terapeutic a fost încărcat de emoții puternice : Ema a reușit să-și exprime tot regretul și dragostea față de fiica ei și față de fostul iubit, împăcându-se cu deciziile luate în acea viață. Lecția a fost una de iubire necondiționată și de sacrificiu personal, de prețuire și de păstrare a energiei dragostei, chiar și în momentele dificile.

Vă doresc o săptămână minunată, cu liniște și bucurie sufletească !

Credit foto: Victoria_Borodinova, Pixabay

Despre război și durere

Am lucrat recent cu un client care și-a dorit să acceseze o viață anterioară din care să înțeleagă scopul și lecțiile vieții curente. Deși Raul experimenta pentru întâia oară hipnoza, a intrat în transă relativ repede, permițând subconștientului să-l ghideze în această călătorie.

Am accesat amintirile unei vieți care părea din acest secol, desfășurată într-un sătuc liniștit din Franța. Raul fusese trimis la război, alături de tinerii din sat, și lăsa în urmă o soție frumoasă, care urma să aibă un copil. Deși conștient de nedreptatea și ororile războiului, Raul și-a asumat cu bărbăție și responsabilitate rolul de a-și proteja și comanda camarazii. A supraviețuit războiului, pierzând mulți dintre soldații pe care-i îndruma, și fiind nevoit, la rândul lui, să-și omoare inamicii. Sentimentele care l-au însoțit au fost de durere pentru pierderea tovarășilor săi, de responsabilitate pentru cei rămași, și de dor nespus pentru fetița nou-născută și familia lăsată în urmă.

Raul a supraviețuit războiului, stingându-se în liniște la o vârstă înaintată, în sătucul natal, dar ducând cu el sentimente de vină și părere de rău pentru cei stinși în război, și pentru cei pe care-i omorâse.

În procesul terapeutic, am chemat sufletele celor cu care Raul avea nevoie să se împace. Procesul a fost intens, eliberator, iar lecția vieții a fost una de responsabilitate și de trăire plenară a tuturor experiențelor, cu bune și cu rele. La finalul ședinței, Raul s-a simțit eliberat de vină, și a conștientizat că și în această viață, este importantă pentru el asumarea rolului de model, de bărbat care trăiește în acord cu valorile profund umane.

Deși am schimbat numele pentru protecția confidențialității, îi mulțumesc lui Raul că mi-a permis să-l însoțesc în această fascinantă călătorie.